Hai să facem mișto de surdomuți [not rly]

Salut.

Dacă tot nu ne aud, nu au nici ce să ne reproșeze...și dacă tot suntem pe linia asta de plutire, hai să le arătăm semne obscene orbilor și să împiedicăm ologii.

Înainte să săriți pe mine, titlul era doar așa, nu mă refeream la surdomuții care chiar suferă de respectivul handicap, ci la tipul care cerșea azi prin troleu. L-am văzut când veneam de la facultate, și am decis să îl urmăresc câteva stații.

Stăteam lejer [defapt nu prea lejer, că era înghesuială și puțea a nespălat] în 6 [șase e un troleu în Cluj] , când nea’ cerșetor se apucă să împartă bilețele la cetățeni. Dintr-un capăt în celălalt, reușește să dea câte un bilețel la fiecare persoană și să mai facă o tură în care să strângă bani de la cei care puneau botu.

Bilețelul/flyerul/telegrama, e unul pe cât se poate de hilar, când l-am văzut, primul meu gând a fost “Frate...ăștia cerșesc în tag-uri, azi mâine vin cu word cloud-uri”.

Poză cu f25 :>

“VA ROG FRUMOS AJUTOR

CU BANI 0,50-1,00 LEI

EU SUNT SURDO-MUT

EU SUNT ORFAN

ISUS DUMNEZEU

VA MULTUMESC”

Asemănător lui Rebreanu, în opera “Ion” există o structură circulară a operei literare, incipitul având o simetrie cu finalul. În incipit un strigăt de ajutor care se îndreaptă spre umilul și naivul călător de troileibus “VA ROG FRUMOS AJUTOR”

În  expozițiune, aflăm despre nevoile autorului să treacă peste probleme, acestea putând fi rezolvate numai prin recompensă monetară în valuta Lei, deși autorul nu specifică, putem presupune că se referă la RON.

În desfășurarea acțiunii, autorul vorbește despre condiția umană și relatează o scurtă istorie medico-familiară. Autorul se folosește de procedeul numit anaforă pentru a repeta cuvintele: “EU SUNT…/EU SUNT…” Anafora are rolul de a accentua condiția umană și a stabili o simetrie între cele două idei.

Prin invocația retorică “ISUS DUMNEZEU” autorul nu așteaptă o intervenție divină, acesta așteaptă o intervenție umană, în forma unei monede de 50 de bani sau a unei banknote de 1 leu.

Finalul  este strâns legat de incipit, autorul exclamând [fără semn de exclamare] ușurat, anticipând ajutorul mult așteptat prin expresia “VA MULTUMESC”.

S-a urcat la o stație și s-a dat jos la următoarea, unde a trecut strada și a așteptat următorul bus.  L-am urmărit. Următorul bus care a venit în stație, era 49, o rută nu prea populară, netrecând prin centru, astfel,  mutulică a ignorat busu și s-a urcat doar când a venit 25 [pe care probabil avea abonament]. Din nou, a reușit să dea bilete și să strângă banii mai repede decât te verifică doi controlori RATUC