Azi at facultă furăm trimiși pentru prima dată pe teren ca să ne jucăm cu camere și microfoane [un handy-cam <handy for retarded people> și un microfon care era de decor, handy-cam-ul neavând mufă de microfon].
Oricum, scopul exercițiului era să vedem cam ce implică luarea unui vox pop [întrebări scurte cetățenilor] [latinescul pentru vocea poporului] și a face un standup [să vorbești la microfel în mijlocu trotuarului].
Grupa din care făceam parte consista din Je, Alice și Teo, eu apoi Alice făcând pe cameramanii iar Teo pe reporterița [făceam pe pentru că suntem modești, și zicem că încă învățăm, dar știm noi adevărul].
Mă folosesc de fete ca să nu vă plictisiți de text. -FTW!
Subiectul ales de noi a fost decizia doctorilor de a NU mai elibera rețete compensate și gratuite din cauza unui conflict cu casa de asigurări. Întrebarea pentru Vox Pop era aceași pentru toți, și se învârtea în jurul ideii de "cum te afectează decizia".
Vedeți cum microfonul nu e legat de nimic? - Also, m-am tuns.
Ai zice că e din cauză că le e frică de o cameră, însă am pățit-o și în vox-uri pentru radio, unde era doar un reportofon. De multe ori era nevoie să le spunem că o facem doar pentru facultate și că nu vor apărea niciunde.
O altă teorie propusă de un prof, a fost cea că lumea este dezamăgită de calitatea presei din România, nedoriind să se asocieze cu ea prin apariția pe sticlă/whatever.
Sincer, ar putea fi un motiv, însă tot tind să cred că am rămas la aceași mentalitate de pe vremea lui Ceașcă. Mentalitatea aceea în care ți-e frică să zici ceva că seara vor veni băieții cu ochii albaștrii să te ia.
Romania, i am disappoint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu